Cancerul ovarian

Cancerul ovarian este o afecțiune oncologică gravă caracterizată prin diviziunea aberanta a celulelor epiteliale la nivelul ovarelor, în interiorul, vecinătatea sau pe stratul exterior al acestora, dobândind astfel un caracter malign. Din păcate, în majoritatea cazurilor este diagnosticat tardiv, când cancerul s-a extins deja în pelvis și în abdomen.

În prezent, nu exista nici un test de screening pentru cancerul ovarian. Ar trebui ca fiecare pacienta să fie atentă și să discute cu medicul ginecolog orice modificare apărută sau nou descoperită. Cu cât cancerul ovarian este diagnosticat mai devreme, cu atât este mai probabil ca tratamentul să aibă succes.

Cancerul ovarian ocupa locul 8 ca frecventa a cancerului la femei și al 18-lea cel mai frecvent tip de cancer în general. În 2020, au fost peste 313.000 de cazuri noi de cancer ovarian și a 5-a cauza de deces prin cancer la femei. În Romania, în anul 2020 au fost raportate 1909 de noi cazuri de cancer ovarian și 1121 de decese datorate acestei patologii.

Cauzele cancerului ovarian si factorii de risc

Cancerul ovarian este un grup de boli care își are originea în ovare sau în zonele conexe ale trompelor uterine și peritoneu. Femeile a doua ovare, care sunt situate în pelvis, câte unul de fiecare parte a uterului. Ovarele produc hormoni feminini (estrogen și progesteron) și produc ovule pentru reproducere. Femeile au doua trompe uterine care sunt de asemenea, de o parte și de alta a uterului. Ovocitele trec de la ovare prin trompele uterine către uter. Peritoneul este un țesut care „căptușește” organele din abdomen.

Cancerul ovarian – Factorii de risc

Deși cauza apariției cancerului ovarian nu este definită cu precizie, specialiștii au identificat o serie de factori de risc care ar putea contribui la apariția cancerului ovarian. Aceștia sunt:

• Vârsta – majoritatea cazurilor apar după menopauză, odată cu înaintarea în vârstă. Potrivit statisticilor, 8 din 10 femei diagnosticate cu cancer ovarian aveau vârsta peste 50 de ani. Acest lucru nu exclude însă apariția acestei forme de cancer și la vârste mai tinere.
• Istoricul familial – alte cazuri diagnosticate în familie, de cancer ovarian, mamar, endometrial sau cancer de colon; în special la rudele de gradul I poate reprezenta un factor de risc. Mutația genetică moștenită BRCA1 și/sau BRCA2 este una dintre cauzele posibile ale apariției cancerului ovarian, 10% din cazuri fiind produse de acest factor de risc.
• Endometrioza – studiile arată că incidența cancerului ovarian este mai mare în rândul femeilor diagnosticate cu endometrioză. Celulele care migrează din interiorul uterului către ovare și către abdomen se comportă la fel ca cele de la nivelul uterului, inclusiv în privința sângerărilor din timpul menstruației.

Alți factori de risc asociați cancerului ovarian identificați de către specialiști ar mai fi:

• Menarha întârziată
• Prima sarcina după vârsta de 30 de ani
• Nuliparitatea
• Istoric de cancer de sân
• Obezitatea

Simptome ale cancerului ovarian

Din păcate, boala nu prezintă simptome în stadiu incipient, acestea apărând în special când boala a avansat. De aceea, este de subliniat importanta consultului ginecologic anual, cu efectuarea unei ecografii transvaginale, în măsură să identifice orice anomalie asupra structurii ovarelor.

Atunci când apar simptomele, ele pot fi nespecifice astfel încât se pot confunda cu alte afecțiuni benigne. Iată care sunt acestea:

• Balonare
• Senzație de preaplin chiar și când este ingerată o cantitate mică de alimente.
• Pierdere semnificativă în greutate
• Durere și disconfort în zona pelvină
• Constipație, diaree ca rezultat al modificării tranzitului intestinal
• Senzație de urinare imperioasă
• Durere în timpul actului sexual
• Durere de spate
• Oboseală, astenie.

Diagnosticarea și stadializarea bolii

Diagnosticul cancerului ovarian presupune un întreg proces care va determina atât localizarea formațiunilor canceroase cât și natura și stadiul în care se află la momentul investigării lui. Astfel, de la descoperirea unei suspiciuni, medicul va efectua următoarele investigații:

• Ecografie abdominală sau transvaginală
• RMN pelvis
• Tomografie computerizată (CT)
• Analize de sânge pentru testare genetică și măsurarea markerului CA-125.
• Explorare chirurgicală prin laparotomie sau laparoscopie pentru recoltare de țesut tumoral, pentru analiză histopatologică.

Cancerul ovarian poate fi încadrat în funcție de evoluția sa în 4 stadii. Primele două stadii, I și II definesc un stadiu incipient al bolii, iar III și IV un stadiu avansat.

Stadializarea este o modalitate de a eticheta cât de departe s-a răspândit cancerul; se iau în considerare mai multi factori:

• Ce organe sunt afectate de celulele canceroase; Medicul va stabili dacă cancerul se afla într-un ovar, ambele sau dacă este răspândit la alte organe din apropiere, din pelvis, abdomen sau alta parte.
• Celulele canceroase au câteva moduri prin care se pot răspândi în corp. Cancerul ovarian se poate răspândi direct prin pelvis și abdomen, prin ganglionii limfatici sau prin vasele de sânge.

Există patru stadii în cancerul de ovar. Cel mai putin sever este cel cu stadializarea cea mai mica; cu cât boala este mai avansata cu atât numărul stadiului creste.

• Stadiul I este atunci când cancerul este prezent numai la nivelul ovarelor. Acest stadiu mai este clasificat în doua trei subdiviziuni: IA, când este afectat un singur ovar sau trompa; IB, când sunt afectate ambele ovare; IC, cancerul se afla în ambele ovare/trompele uterine și se regăsește și în afara ovarului (pe exteriorul organului sau în spațiul din jurul acestui, numit cavitatea peritoneala)
• Stadiu II este atunci când cancerul nu s-a răspândit la ganglionii limfatici sau la organele din părți îndepărtate ale corpului, dar a ajuns la organele din apropierea ovarelor. Stadiul IIA, cancerul a ajuns la uter, la trompele uterine sau la ambele. Stadiul IIB – cancerul s-a răspândit la organele din pelvis, cum ar fi vezica urinara, colonul sau rectul.
• Stadiul III are de asemenea 3 sub-diviziuni. În stadiul IIIA, cancerul s-a răspândit dincolo de cavitatea peritoneala prin ganglionii limfatici. Al doilea stadiul (IIIB) – tumora are o dimensiune de aproximativ 2 centimetrii și s-a extins dincolo de spațiul abdominal. În stadiul IIIC, cancerul a depășit zona pelvisului și are dimensiuni mai mari (>2cm).
• Stadiul IV – reprezintă cea mai avansată etapă a bolii. Invazia celulelor tumorale a ajuns în regiuni îndepărtate față de zona de pornire, a ovarelor, precum și în nodulii limfatici sau alte organe. În stadiul IV A, celulele canceroase pot fi identificate inclusiv în lichidul din jurul plămânilor, în stadiul IV B sunt prezente în ficat sau la nivelul splinei, a plămânilor, pielii sau creierului.

Tipuri de tumori ale ovarelor

În urma analizării țesutului tumoral, au fost definite următoarele tipuri de tumori specifice cancerului ovarian:

• Tumora epitelială – aproximativ în 90% din cazuri.
• Tumoră stromală – aproximativ 7% din cazurile diagnosticate.
• Tumoră a celulelor germinale – o formă mai rară de cancer, mai agresivă însă cu o rată de succes favorabilă.

Tratamentul cancerului ovarian

În general, tratamentul cel mai des întâlnit presupune chimioterapie și intervenția chirurgicală.

Tratamentul cancerului ovarian este evaluat de o echipă multidisciplinară care va corela toate analizele efectuate, pentru a doza în mod eficient atât medicația cât și conduita chirurgicală. Un aspect important al deciziilor luate în tratamentul acestei forme de cancer ginecologic este dorința pacientei de a avea în continuare copii, când evoluția bolii permite conservarea ovarelor.

Intervenția chirurgicală

În funcție de stadiul bolii, medicul chirurg va decide necesitatea extirpării a unui ovar, a ambelor ovare, sau a ambelor ovare împreună cu uterul și a ganglionilor limfatici.

Ooforectomia profilactică

Femeile cu mutație BRCA1 sau BRCA2 prezintă un risc ridicat de a dezvolta atât cancer mamar, cât și cancer ovarian. De aceea, majoritatea medicilor recomandă ca femeile cu mutație BRCA1 sau BRCA2 să fie supuse unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea ovarelor (și, de obicei, și a trompelor uterine atașate). Această operație, cunoscută sub numele de ooforectomie profilactică reduce riscul de cancer ovarian cu până la 50% la femeile în premenopauză, hormono-sensibile. Mecanismul este direct, prin îndepărtarea surselor majore de estrogeni (ovarele).

Consultul ginecologic anual, screening-ul mamar anual și monitorizarea oricărei modificări la nivelul aparatului genital feminin sau la nivelul sânilor, precum și investigarea istoricului familial sunt lucruri pe care le putem face pentru a depista o astfel de boală într-un stadiu incipient, ceea ce ne oferă opțiuni de tratament cu un prognostic bun.