Mastita granulomatoasă este o afecțiune rară a sânului, de natură benignă, care afectează mai ales femeile de vârstă fertilă. Cauza apariției nu este clară, la fel și simptomatologia, de multe ori comună cu a altor afecțiuni ale sânului. De aceea, pentru un tratament eficient, este necesară cunoașterea particularităților bolii, pentru a ajunge în primul rând la diagnosticul corect.
Cauzele mastitei granulomatoase
Acest tip de mastită, destul de rar întâlnit se prezintă ca o inflamație/infecție în urma unui traumatism. Alte cauze menționate de literatura de specialitate sunt de natură metabolică, hormonală, autoimună sau chiar de infecție cu Corynebacterium kroppenstedtii.
Simptomele mastitei granulomatoase
Mastita granulomatoasă apare de cele mai multe ori doar la unul dintre sâni, și se poziționează în regiunea retro-areolară, de unde tinde să se extindă radial. Pacientele acuză simptome precum: durere la nivelul sânului, hiperemie, semne de inflamație locală precum și la nivelul ganglionilor axilari. În stadiile acute, apar retracții areolare, fistula sau ulcerațiile.
Diagnostic
Simptomatologia mastitei granulomatoase este difuză și se suprapune uneori cu cea a altor patologii ale sânului. Din acest motiv și pentru că este o afecțiune rară, devine o prioritate identificarea particularităților care o pot diferenția de alte boli, precum mastita infecțioasă, abcesul sau carcinomul inflamator. Cel mai des (circa 37% dintre cazuri, conform studiilor) se confundă cu cea a abcesului mamar.
Diagnosticul diferențial este important în acest context și constă în excluderea altor reacții granulomatoase, precum cele asociate cu tuberculoza, sarcoidoza, infecțiile fungice și alte tulburări inflamatorii benigne.
Medicul specialist va efectua o serie de investigații, prin intermediul cărora va culege informații relevante pentru punerea diagnosticului corect. Prin intermediul examenelor imagistice, mastita granulomatoasă prezintă următoarele particularități:
- Ecografia mamară: se pot decela anumite specificități ale bolii, precum: mase hipoecogene contigue, multiple, cu umbrire acustică posterioară sau amplificare acustică posterioară. În cazurile mai avansate, mastita granulomatoasă va putea decela colecții de lichide și cavități asociate unor fistule cutanate. Funcția Doppler a ecografului dezvăluie, în majoritatea cazurilor de mastită granulomatoasă și o hiper-vascularizație la nivelul leziunilor.
- Mamografia: boală prezintă ca particularitate o asimetrie focală sau regională unilaterală, însă la doar un sfert dintre cazuri nu reușește să identifice o anomalie.
- Examenul IRM: rezultatele examenului imagistic prin Rezonanță Magnetică sunt variabile și pot arăta mase heterogene prost definite non-masă, în funcție de severitatea inflamației; astfel, se descriu mase T2 hiperintense, cu intensificare periferică, cu zone centrale de non-amplificare reprezentând formarea abcesului, așa cum este tipic pentru cazurile avansate.
Medicul poate de asemenea să propună și o investigație histopatologică. Tabloul descris pe această cale poate descrie formarea unui granulom necrozant în combinație cu un infiltrat localizat de celule gigantice multinucleate, histiocite epitelioide, limfocite și plasmocite. O eventuală inflamație extinsă în lobulii adiacenți poate indica o severitate mai mare.
Tratament
Datorită similarității simptomelor cu cea de mastită, majoritatea pacientelor primesc de obicei tratament cu antibiotice, chiar și în afara unor dovezi microbiologice de prezență a unei infecții bacteriene.
Însă, mastita granulomatoasă este, prin definiție, o boală inflamatorie sterilă; prin urmare, terapia cu antibiotice nu are efect.
Iată așadar care sunt cele două opțiuni posibile de tratament:
- Terapia cu corticosteroizi – prednisolon, timp de cel puțin 2 luni. Aceasta duce la o scădere a diametrului leziunii, dar și la o varietate de posibile efecte secundare, cum ar fi creșterea în greutate, hiperglicemia și riscul sindromului Cushing. Însă, în ciuda acestora terapia are rezultate favorabile, această strategie de tratament are o rată de succes cuprinsă între 66-72%.
- Intervenția chirurgicală singură sau în combinație cu corticosteroizi – pare să aibă cele mai scăzute rate de recurență, de 6,8 și respectiv, 4%. Studiile au demonstrat că intervenția chirurgicală ar trebui rezervată doar situațiilor cu răspuns insuficient la terapia cu corticosteroizi.
Mastita granulomatoasă este o afecțiune rară însă nu trebuie neglijate particularitățile care conturează acest diagnostic. Orice simptom de mastită, de orice tip trebuie să ajungă în atenția medicului specialist care va urma conduita de diagnostic și de tratament adecvată fiecărei paciente în parte.
