Acest subiect este insuficient explorat atât în România cât și în întreaga lume. În prezent se discută pe larg despre prezervarea fertilității la congrese și în revistele de specialitate. Din păcate, sunt încă multe femei care nu beneficiază de îndrumare în aceasta direcție. Datoria noastră, ca medici, este să informăm pacienta despre posibilitatea prezervării de ovocite în cazul unui diagnostic, ce necesită tratament toxic pentru ovare, și să o consiliem în luarea deciziei. Un astfel de diagnostic este cancerul de sân.
Cancerul de sân este prima cauza oncologică de deces la femei în lumea întreagă. Datorită metodelor de screening disponibile la momentul actual și al terapiilor inovatoare, rata de supraviețuire a acestor femei a crescut. Acest lucru înseamnă că avem mai multe femei cu cancer de sân în trecut și care, la un moment dat, vor dori o sarcină. Ghidul european recomandă sarcina la pacientele vindecate de cancer de sân. Există studii care au dovedit că rata de supraviețuire pe termen lung nu este influențată de o eventuală sarcină. Acest lucru este valabil chiar și pentru pacientele cu tumori hormonosensibile.
Ce înseamnă de fapt prezervarea fertilității?
Acestea sunt tehnicile prin care crioprezervăm (congelam) ovocite și/sau embrioni înainte de tratamentul gonadotoxic. Dacă pacienta nu reușește să obțină o sarcină pe cale naturală după ce se vindecă de cancer, o putem ajuta să obțină sarcina cu ovocitele/embrionii crioprezervați înainte de tratament. Diagnosticul de cancer nu înseamnă obligatoriu finalul vieții reproductive. O variantă de protecție ovariană este administrarea de agoniști de GnRH (ex: Triptorelin, Goserelin) pentru a inhiba ovarele, cât timp se administrează tratamentul gonadotoxic. Aceasta este mai degrabă o variantă suplimentară de protecție, nicidecum o metodă de prezervare a fertilității per se.
De ce avem nevoie de prezervare de fertilitate?
Multe paciente diagnosticate cu cancer de sân au indicație de chimioterapie, aceste tratamente fiind gonadotoxice (toxice pentru ovare). Ele afectează rezerva ovariană și implicit capacitatea femeii de a avea un copil. Vârsta și nivelul hormonului antimullerian sunt indicatori buni pentru rata de revenire a funcției ovariene după întreruperea tratamentului. De exemplu, dacă pacienta are peste 40 ani, riscul de dispariție completă a menstrelor după tratament depășește 80%.
La pacientele mai tinere, menstruațiile apar după circa 1 an. Nu toate tratamentele sunt la fel de toxice. Există liste complexe cu medicamentele folosite în tratarea cancerului și efectul lor asupra funcției ovariene. Gradul de toxicitate al tratamentului poate influența decizia pacientei de crioprezervare.
Sunt multe aspecte pe care medicul specialist în infertilitate trebuie să le discute cu pacienta/cuplu. Discuția trebuie să conțină informații despre:
- Impactul bolii și al tratamentului asupra aparatului genital, asupra ciclurilor menstruale și asupra funcției reproductive;
- Opțiunile de prezervare a fertilității;
- Efectul stimulării ovariene asupra organismului;
- Perioada de timp necesară obținerii ovocitelor;
- Complicații ale procedurilor;
- Rate de succes cu materialul crioprezervat;
- Aspecte etice legate de crioprezervarea ovocitelor/embrionilor;
- Viitoare sarcină.
Pacienta trebuie să primească informații bazate pe dovezi științifice pentru a putea lua o decizie. De cele mai multe ori pacientele nu au mult timp la dispoziție până la începerea tratamentului gonadotoxic. Din acest motiv, medicul trebuie să găsească soluțiile cele mai bune și sa eficientizeze procesul, pentru ca pacienta să efectueze în timp util prelevarea de ovocite.
Comunicarea dintre membrii echipei multidisciplinare este extrem de valoroasă, în special când există un timp limitat la dispoziție.
Care sunt pașii prezervării de fertilitate?
- Consult cu medicul specialist în infertilitate.
- Analize
- Stimulare ovariană medicamentoasă timp de aproximativ 10-12 zile. În acest interval pacienta va fi monitorizată ecografic la fiecare 3-4 zile pentru a vedea răspunsul și pentru a ajusta tratamentul.
- Puncția ovariana sub ghidaj ecografic pentru extragerea ovocitelor.
Îngrijorarea pacientelor este bineînțeles efectul secundar pe care îl poate avea tratamentul de stimulare (“hormonii”) asupra bolii oncologice. Principalul efect al acestei medicații este creșterea nivelului de estrogeni din sânge. Pentru a contracara aceste efect, se adaugă la tratamentul de stimulare inhibitori de aromatază, pentru menținerea unui nivel scăzut de estrogeni pe întreaga perioadă de stimulare și câteva zile după terminarea tratamentului.
În timpul consultului ginecologic, medicul reproductiv evaluează ecografic rezerva ovariană și poate să îi ofere pacientei date despre posibila rată de sarcină. Pacientele cu diagnostic oncologic au, din păcate, o rată mai mică de succes după crioprezervarea ovocitelor. De exemplu, pacientele BRCA pozitive au o rezervă ovariană mai mică și un răspuns mai slab la stimularea ovariană.
Bineînțeles că procesul nu este unul simplu, însă prezervarea de fertilitate poate face o diferență enorma în viața unei femei: a avea sau nu un copil. Fiecare persoană are dreptul să cunoască opțiunile de tratament existente la momentul actual și să decidă pentru ele.
