Cancerul mamar reprezintă o provocare semnificativă pentru sănătatea publică. De-a lungul istoriei medicale, abordarea acestei patologii a suferit transformări profunde, trecând de la intervenții chirurgicale radicale la strategii terapeutice din ce în ce mai sofisticate și personalizate. Înțelegerea acestui parcurs este esențială pentru a aprecia progresele actuale și a privi cu optimism spre viitor.
Perioada de început: dominanța chirurgiei radicale (sfârșitul secolului XIX – mijlocul secolului XX)
Perioada de pionierat în tratamentul cancerului mamar a fost caracterizată de dominanța mastectomiei radicale. Această intervenție chirurgicală amplă implica îndepărtarea sânului, a mușchilor pectorali și a ganglionilor limfatici axilari. Această abordare era considerată singura opțiune pentru a controla extinderea bolii la acea vreme.
În România, medicii chirurgi au adoptat protocoalele vremii. Informațiile despre cazurile individuale și evoluția tratamentelor din această perioadă sunt consemnate în analele spitalelor universitare și în publicațiile medicale, evidențiind caracterul invaziv al intervențiilor și rata de succes, limitată de lipsa cunoștințelor despre biologia tumorilor și de absența terapiilor adjuvante.
Anii ’60 – ’80: introducerea Radioterapiei și a Chimioterapiei
Un moment crucial în evoluția tratamentului cancerului mamar l-a reprezentat înțelegerea faptului că boala nu este doar o afecțiune locală, ci una sistemică. Această perspectivă a deschis calea către introducerea terapiilor complementare chirurgiei:
- Radioterapia: Treptat, radioterapia a început să fie utilizată, inițial postoperator, pentru a reduce riscul de recidivă locală. În România, unitățile de radioterapie s-au dezvoltat în cadrul marilor spitale oncologice, oferind o nouă dimensiune tratamentului.
- Chimioterapia: Descoperirea agenților citostatici a marcat o revoluție. Chimioterapia, administrată adjuvant (după chirurgie) sau neoadjuvant (înainte de chirurgie, pentru a reduce dimensiunea tumorii), a demonstrat capacitatea de a distruge celulele canceroase diseminate în organism. Chiar dacă efectele secundare erau considerabile, beneficiile în ceea ce privește supraviețuirea au fost incontestabile. Implementarea chimioterapiei în România a fost un proces gradual, dependent de disponibilitatea medicamentelor și de expertiza medicilor oncologi, care au început să se specializeze în această nouă ramură a medicinei.
Anii ’90 – prezent: Era terapiei conservatoare și a abordărilor personalizate
Ultimele decenii au adus schimbări paradigmatice în tratamentul cancerului mamar, determinate de o înțelegere mai profundă a biologiei tumorale și de avansul tehnologic:
- Chirurgia conservatoare (tumorectomia cu limfadenectomie axilară/biopsia ganglionului santinelă): Studiile clinice au demonstrat că, în anumite cazuri, îndepărtarea doar a tumorii, urmată de radioterapie, oferă rezultate oncologice similare cu mastectomia, dar cu o îmbunătățire semnificativă a calității vieții. Această abordare a câștigat teren și în România, devenind o opțiune standard pentru pacientele eligibile.
- Biopsia ganglionului santinelă: Această tehnică permite identificarea primului ganglion limfatic la care ajung celulele canceroase din tumoră. Dacă ganglionul santinelă nu este afectat, se poate evita disecția axilară extinsă, reducând semnificativ riscul de limfedem și alte complicații.
- Terapiile țintite: Odată cu identificarea unor markeri moleculari specifici (cum ar fi HER2, receptori hormonali), au fost dezvoltate medicamente care acționează precis asupra acestor ținte, blocând creșterea celulelor canceroase. Introducerea trastuzumabului (Herceptin) a fost un moment definitoriu pentru pacientele cu cancer mamar HER2-pozitiv. Aceste terapii au devenit disponibile și în România, îmbunătățind semnificativ prognosticul în cazurile selecționate.
- Imunoterapia: Cel mai recent front în lupta împotriva cancerului, imunoterapia stimulează propriul sistem imunitar al pacientului să recunoască și să atace celulele canceroase. Deși încă în stadii incipiente pentru cancerul mamar, se preconizează că va juca un rol din ce în ce mai important în viitor.
- Abordarea multidisciplinară: Astăzi, decizia terapeutică pentru o pacientă cu cancer mamar este luată în cadrul unei echipe multidisciplinare, care include oncolog medical, chirurg, radioterapeut, anatomopatolog, radiolog și psiholog. Această abordare integrată asigură cea mai bună strategie de tratament, adaptată fiecărui caz în parte. În România, echipele multidisciplinare au devenit o practică standard în centrele oncologice de referință.
Evoluția tratamentului cancerului mamar în România, de la mastectomia radicală la terapiile personalizate și abordarea multidisciplinară, reflectă un progres remarcabil. Obiectivul este de a continua îmbunătățirea ratei de supraviețuire și a calității vieții pacienților. Fiecare pas înainte în înțelegerea și tratamentul cancerului mamar aduce mai aproape speranța unei vieți normale, dincolo de diagnostic.
